O Iubire Imposibila / In the Mood for Love
Un film de Wong Kar-wai. Cu Tony Leung, Maggie Cheung, Rebecca Pan, Lai Chen, Gong Li. Gen: Drama, color, 98 minute, Hong Kong, 2000.
Daca n-ar exista din cand in cand un film chinezesc, daca televizorul ar fi unicul nostru maestru de viata, am deveni o lume de impotenti, cu practici sexuale lenese si exhibitorii, mortale pentru cei ce se incapataneaza sa viseze la langoarea si la nebuniile Iubirii! Filmul lui Wong Kar-Wai:"In the Mood for Love" este un antidot sigur la oroarea dezumanizanta a emisiunior "Din dragoste"...
Filmul este povestea unei tradari incrucisate in Hong Kongul anilor 60. Ambii casatoriti si vecini, protagonistii sufera de absenta jumatatii legale, pana cand descopera ca sunt amandoi tradati. Urmeaza restrictia auto-impusa de fiecare dintre ei, care umple fiecare scena claustrofobic.
Femeia este de o adanca frumusete, cu simplitatea sofisticata a unor tunici aderente, cu guler monahal, si un slit exact necesar unui mic pas feminin. Dar tocmai castitatea acestei tinute este de o maxima impudoare. Maggie Cheung are picioare lungi, merge ca o barza pe tocuri foarte inalte care ii incordeaza fatal gleznele. Fatal ca un strigat de ajutor. Nu surade niciodata, vorbeste minimal, genereaza renuntare, compasiune si pasiune... Companionul dramei ei este un domn de o gratie fragila, cu cea mai senzuala ceafa vazuta vreodata in Cinema: trist, dureros, prizonier a cine stie ce...
Aceste doua creaturi nobile se agita sub ploaia continua din Hong Kong, prin birouri inguste, locuiesc in doua mini-apartamente vetuste. Se intalnesc din intamplare, din cand in cand, si doresc sa se revada, fara sa si-o spuna altfel decat prin priviri.
Regizorul retine insa orice impuls intre cei doi pentru a putea analiza adanc mecanismele iubirii, ale pierderii si ale regretului, cu o seriozitate teologica. Artistul le izoleaza corpurile prin miscari precise de camera, prin gesturi ale mainilor, invaluindu-i in buclele de fum ale interminabilelor tigari.
Filmul este o lucrare camerala, cu intuneric de catifea, cu nuante de rosu, cu albastru diafan...Suntem uluiti de cat de bine o perdea care se trage devine bisectoarea privirii noastre. Este o lume narcotica si tactila, in care pana si tapetul respira...Ploaia omniprezenta, interioarele intunecate ale taxiurilor, spatiile inguste ale camarutelor in care locuiesc nu fac decat sa sublinieze dorinta lor de iubire si frustrarea de a trai in cupluri incomplete. Aceasta este singuratatea si intunecimea starii de iubire- the mood for love- pe care Wong Kar Wai a vrut sa o creeze.
Imaginea lui Cristopher Doyle se dezvolta ca un dans, in contra-punct cu trupurile lor fizice, ca o meditatie despre dorinta si atractie. Maggie Cheung este angulara si metalica, Tony Leung este investit de camera cu o senzualitate lichida si imaculata. Intre cei doi creste o tensiune amoroasa, un proiect care nu poate, sau nu vrea sa fie indeplinit.
Nu stim daca sfarsesc prin a face dragoste...Fiecare poate da legaturii lor concluzia pe care si-o doreste:
...renuntarea..., sau fuziunea…
de Giulia Dobre.
Excelentă recenzie: pertinenţă, concisă, imbricând nuanţe psihologice subtile...
ReplyDelete