brideshed revisited

BRIDESHED REVISITED

Un film de Julian Jarrold. Cu Matthew Goode, Ben Whishaw, Michael Gambon, Emma Thompson.Dramă, UK, 2008.

<><> <> <><> <><><> <> <><> <>

Precum Atonement înaintea lui, Brideshead Revisited este una dintre acele extraordinar de bine jucate adaptări literare pe care fanii romanului o vor înghiţi cu ochii închişi.

Pentru cei, însă, care văd întâia oară acest gen de film, el va constitui un surogat excelent al somniferelor. Această versiune condensată a scandalosului “Brideshead” redă într-un mod hiper-dramatic cartea din 1945 a lui  Evelyn Waugh (a domnului Evelyn). Rezultă că în film toată lumea este mult mai ambiţioasă, mult mai marcată de religie, mult mai pasională şi mai gay. Fapt ce ajută la desfăşurarea narativă, dar care nu prea concordă cu tonul sarcastic al romanului.

Cu toate acestea,  
"Brideshead Revisited" este un film nobil. Regizorul Julian Jarrold a împachetat un serial de 11 episoade din anii ’80 în 2 ore şi un sfert, cu câteva performanţe actoriceşti dar puţine personaje cu care v-aţi dori să fiţi în aceiaşi cameră. Doar dacă aţi fi pe patul de moarte şi v-ar păsa de mântuirea sufletului.

Regizorul a avut totuşi o intuiţie de geniu în a-l angaja pe Andrew Davies să scrie scenariul alături de  Jeremy Brock. Cei doi au lucrat foarte competent la a extrage exact poveştile esenţiale din carte.

Charles Ryder (Matthew Goode) are multe în comun cu Nick Carraway. Ambii bărbaţi au ambiţii literare, îşi doresc faimă, avere, sex, dar, mai mult decât orice, doresc să se găsească pe sine şi să fie acceptaţi de către cei pe care îi consideră superiori. Apar în poveste precum nişte foi albe, şi, inevitabil, ambiţiile lor îi poartă către lumile pe care au impresia că şi le doresc. O dată intraţi în joc, celor doi le va fi extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil să-şi menţină neutralitatea morală.

 Precum în "Marele Gatsby," "Brideshead" începe în primii ani de după Primul Război Mondial. Ryder îl întâlneşte la Oxford pe Sebastian Flyte (Ben Wishaw), ignoră avertizările de a  nu socializa cu “sodomiţii” universităţii, şi devine cel mai bun amic al acestuia. Deşi flirtează cu el, Ryder o vizează pe sora lui, Julia, fiind defapt mai îndrăgostit de familia lor aristocrată.  Îşi doreşte cu ardoare să aparţină unei clase, unei familii, unui club. Matriarha familiei, Lady Marchmain (Emma Thompson), este mai sfântă decât întreaga planetă. Fervoarea ei religioasă i-a alungat soţul la Veneţia, unde trăieşte fericit cu amanta, l-a transformat pe fiul său într-un păcătos jouisseur, şi pe fiica sa într-o semi-dementă.

În final, după ce toată lumea îşi dă în petec, morala este una singură: căieşte-te pentru păcatele tale, neagă-ţi trecutul întinat, aderă la credinţă, şi Poarta Raiului îţi va fi deschisă.