Peisaje ritmice, cu refren si orizont
(sau : Proletariatul viseaza cu ochii deschisi)
De Giulia Dobre
In 2002 exista un singur artist chinez in TOP 100 mondial ; astazi sunt 25. Ultima mare licitatie de la Geneva a vandut cu 9,7 milioane de dolari lucrarea :
«Mask Series 1996 No. 6» realizata de starul picturii chineze contemporane, Zeng Fanzhi.
De la Grupul Stelelor la marii maestri din curentul Pop Politic si la generatia anilor’70, artistii chinezi au fost inspirati de noile tehnologii, precum in lucrarile lui Li Jikai sau ale grupului Tamen, cele ale Realismului Cinic si ale artistilor din grupul East Village, trecand prin Zao Wou-Ki, Chu Teh-Chun sau Yan Pei-Ming. China se impune clar drept unul dintre stalpii creatiei artistice ale secolului 21 cu mare rasunet anticipativ in secolul 22 !
Astazi cel mai cotat artist contemporan chinez este Xiaodong LIU . Anul trecut opera sa “New Displaced Population” a fost vanduta cu 2 milioane de dolari. Masterand al Universitatii de Arte Plastice din Beijing, Liu termina un Doctorat acum la Madrid. Liderul picturii figurative chineze actuale, a pregatit de curand o mica si fantomatica lucrare din mai multe tablouri uriase pe tema sacrifciului oamenilor deplasati in cel mai mare proiect de baraje de pe glob pe Raul Yangzi: “ Three Gorges Dam”. Prin excelenta sa manipulare a pensulei, prin simtul compozitiei si prin intelegerea superioara a omului in cadru si in natura, Liu transmite golul, scoaterea din matca, devastarea si disperarea acelor locuri si ale acelor oameni. Rsemnare, teama, alienare, nedumerire sau infrangere se perinda pe fetele personajelor lui. "Displaced Population, 2003", este o alta lucrare enorma si figureaza un grup de muncitori care cara in spate un stalp imens de ciment, de-a lungul a 4 tablouri alaturate, pe fundalul unor ruine enorme. Extraordinara arta lui Liu, cu subiecte deprimante si intotdeauna cu mesaj critic in legatura cu impactul asupra mediului!
Zhong Biao lucreaza si el in figurativ si la dimensiuni uriase, precum tara sa….Cu semnatura stilului sau suprarealist, insa, el juxtapune vechiul si noul, Estul si Vestul, individualul si colectivul. Imense portiuni de panza brazdate de linii exacte inconjura imagini care evoca vietile impachetate in indulgenta si ideologie. Tablouri precum “What a Great Country: You Can Do Anything” mediteaza asupra spectrului divergent al noilor clase sociale din China
Noua sensibilitate artistica chineza s-a format in jurul anilor 1985, in concordanta cu ceea ce s-a numeste "double-sex society", anume o societate in care coexista comunism si capitalism. Urbanizarea rapida a Chinei a dus la o cultura de masa, sub directele influente ale fluxului capitalului international si al internetului, al miscarii chinezilor intre diversele culturi si continente. Tendintele nihiliste initiale s-au transformat treptat intr-o noua sensibilitate, mult mai enfiche-ista, ori mai reflexiva asupra sinelui.
Aceasta arta “exotica” s-a propagat incepand cu expozitiile collective organizate in Berlinul anilor ’90, cu figuri de prima mana gen Wang Guangyi, Fang Lijun, Yue Minjun, Zhang Xiaogang si Zeng Fanzhi. Majoritatea artistilor chinezi actuali au debutat ca pictori figurativi, si curand au fost absorbiti de grupurile « Realismul cinic » si « Political Pop », nascute ca reactie la “realismul socialist” impus de Mao, dar si ca raspuns la miscarea Pop internationala. Dar abea in 2006 instalatia « Waste Not » de Song Dong a fost prezentata intr-o expozitie mai ampla: «Re-Imagining Asia » organizata tot la Berlin. Artistul din Pekin vorbeste aici despre disparitia tatalui sau, in termenii cei mai ne-ortodocsi cu putinta. Mari retrospective ale artistei Ai Weiwei, cu instalatii, video art si fotografie nonconformista se desfasoara acum de-a lungul Germaniei si al Olandei. Instaltia lui Cao Fei: « China Tracy » a aratat Europei incepand cu ultima Bienala de la Venetia cat de diversa poate fi arta chineza actuala.
Cao FEi (www.caofei.com) este neandoielnic unul dintre cei mai puternici noi artisti chnezi. Nascuta in 1978 la Guangzhou, Cao Fei a crescut in lumea spectacolelor electronice si a publicitatii. Fascinata de peisajele pline de vibratii magice si de societatea de consum, si-a inceput cariera foarte devreme. In timp si-a dezvoltat un limbaj foarte personal al imaginilor in continua mutatie. Fantezia, pasiunea, ochiul sau critc, dar jouisseur, sunt acum vanate in toate marile galerii ale globului.
Cao Fei lucreaza mult alaturi de Ou Ning, care este o artista/arhitecta nascuta in 1970. Ou se documenteaza despre spatiile saraciei lucii si despre fluxul miscarilor umane din marile orase chinezesti. Cu mari proiecte despre Guangzhou, Beijing sau Shenzhen, a produs in 2004 o intalatie despre “satul din oras” din Guangzhou. In 2005 a primit o bursa a Kulturstiftung des Bundes si a dus cu ea in China un intreg grup de regizori, ffotografi si muzicieni pentru documentare asupra unui cartier sarman, Shenzhen, de langa Piata Tian'anmen in Beijing. In 2008 Ou Ning a creat “Borders, Illegal Zones and Urban Villages”, un montaj cu 3 genuri de spatii care prolifereaza in Shenzhenul actual. Artista lucreaza cu numeroase si eclectice colective de artisti, documentaristi, activisti, cu totii respectuosi cu comunitatile pe care le investigheaza. Ea traieste si lucreaza in Guangzhou, si este fondatoarea miscarii “ Alternative Archive”, o platforma a varietatii culturale din Sudul Chinei.
Ji Wenyu & Zhu Weibing sunt doi atisti carora le place sa lucreze conjunct. Suprarealistico-ultrarealisti, cele doua critica consumerismul mondial, aruncand cu referinte artistice si istorice peste subiectele cele mai stringent actuale. De la globalizare la razboiul din Iraq, artistele surprind schimbarea. Produse alimentare uriase si “fericite”, zgaraie-nori decorati cu motive traditionale chineze sau cu panda uriasi pulseaza in creatiile lor. Ideea lor este aceea de a genera un univers pop plin de bule in miscare….
Alienarea individului in noul mediu urban chinezesc, care se expandeaza la viteze mega-sonice, apare si in instalatiile lui Yang Zhenzhong. De o logica stringenta, cu detalii din viata de zi cu zi, fotografia, video-artul, performances-urile si instalatiile sale reflecta adevaruri mult mai profunde. Yang scurt-circuiteaza conventia artistica prin intermediul readymades si prin indici fotografici. Manipulata in camera obscura, imaginea lui ne spune ca “Am fost acolo”. Readymades ne spun ca “voi suneti aici”. Realismul sau extrem debordeaza de un dramatism bizar. Poate din impresia pe care ne-o creeaza, anume ca nu ne aflam de cealalta parte a ecranelor sau a sticlei fotografiei expuse, ci mai degraba suntem implicati in aceste experiente pe viata si pe moarte! “Massage Chairs” de exemplu consta din 6 fotolii de masaj si de un design diferit. Li s-a scos partea care acopera mecanismele interne, astfel incat avem acces visual direct la matele care functioneaza, tacut si infricosator. Scaunele par scheletice, bizar antropomorfe, nu departe de fatalele scaune electrice. Emit sunete ritmice, clicuri traumatizante, cu ecou in intreaga incapere in care sunt expuse.
In jurul anului 2000 o puternica miscare feminista a aparut in arta chineza. Body-paintingul comercial pe fete in bikini, arta ilustrand nuduri in cele mai neasteptate posturi, au devenit moneda curenta. Au existat multe dezbateri televizate si mii de fete de liceu dadeau navala sa pozeze goale, sute de femei si-au expus trupurile pe internet, iar Shi Tou si-a clamat lesbianismul intr-o emisiune TV regionala. Artista Zhou Weihua Nan este specializata in airbrushuri ultra-fetisizate si super-glamour de sani, buze extrem rujate, si fese. Totul inconjurat de hiperrealiste sere de flori, imitand publicitatea seducatoare si luxurianta pentru produsele cosmetice.
Jiang Congyi picteaza nuduri de femei extrem de sexuale: torsuri pasive de tinere fecioare in dessous-uri ultra sexy, centrate cu labiile deschise, sau adolesecente cu tricourile ridicate si un zambet atatator. Sanii xxl sunt preferatii artistei, desenati in acte de abandon total, si chiar in atitudini ultra vulgare. Shen Na picteaza infiorate si primavaratice femei intr-un continuu sex lesbian. Artista spune ca personajele ei nu sunt interesate decat in semnarea unui cobtract cu fericirea, viata si dornta. Desi sunt superficiale, ele lasa cu siguranta impresii profunde…
Noua Fotografie chineza sta departe de cea traditionala. Tinerii artisti prefera o zona mai conceptuala si experimenteaza noi forme.
Un barbat sta in genunchi pe marginea unui lac. Nu se afla intr-o situatie prea simpatic: are mainile legate la spate si o banda pe ochi. Mai devreme era pe un cal, tot legat la ochi si cu mainile stranse, traversand un peisaj mort de iarna. Acestea sunt cateva dintre scenele din “Revival of the Snake”, o instalatie video a celui mai discutat artist actual chinez, Yang Fudong. Precum in fotografiile sale, Fudong creeaza aici un sentiment teribil al singuratatii. Posibile parabole ori metafore, lucrarile lui vorbesc despre modernitate, despre traditie. Lui Yang nu-i este teama sa para nostalgic ori teatral, parodic sau enigmatic. Adesea ne lasa hinturi din filmele clasice chinezesti ori din basmele asiatice, din anumite locatii sau stereotipuri culturale. Precum propriile noastre calatorii, continuile peregrinari din lucrarile lui Fudong nu au un punct de sosire. Ele sunt marcate de urgenta si de ocoliri, de asteptare, de vid. Arta lui ilustreaza o conditie, o atmosfera, un mister neelucidat si inexplicabil. O arta fidela vietii. Si fidela si bizareriei noastre de a ne amputa si cosmetiza amintirile, culegand, infrumusetand si amestecand haotic lucurile. Fudong preferă instalaţiile şi fotografia multimedia pentru a-şi elucida visele şi anxietăţile de artist şi de personaj care trăieşte într-o megalopolă. Raportul dintre dimensiunile oraşului şi minusculul om care este îl apasă, îl preocupă constant, iar una dintre soluţiile supravieţuirii este de a se arunca total în FRUMUSEŢE, începînd cu sublimul feminin…Imaginile femeilor sale provin parcă de pe o altă planetă, dintr-o dimensiune paralelă, distantă, rece, inabordabilă. Unde să fie, atunci, scăparea?!... Artistii chinezi contemporani isi traiesc cu intensitate prezentul. Pe care ni-l comunica in mod foarte creativ si original, dar si foarte direct si explicit. O reflecţie asupra individului încercuit de camere de filmat, care este filmat şi care filmează tot şi nu se mai poate auto-concepe decît prin intermediul imaginii lui din oglindă… Giulia Dobre
