Gegen die wand / Cu capul înainte - Poveşti de nebunie. Poveşti de dragoste.

Cahit (Birol Unel), alcoolic, depresiv, autodestructiv, o întâlneşte pe Sibel (Sibel Kekili) într-o sală de aşteptare la un spital psihiatric...

Au scăpat amândoi de la sinucideri ratate, el cu maşina într-un zid, ea cu lama pe vene.

Ea vrea să se mărite cu el pentru a scăpa de o familie turcă oprimantă.

El nu aspiră la nimic dincolo de lada de bere sau linia de cocaină, şi o refuză.

Sibel îşi taie venele din nou.

Cahit, germano-turc precum ea, decide să o ia de nevastă, neavând ceva mai bun de făcut.

Joacă jocurile de rigoare cu familia, la banchetul nupţial, o duce la el acasă şi o lasă să-i facă ordine în cel mai devastat apartament văzut vreodată pe ecrane. Plătesc chiria pe din două.

 

 

Încetul cu încetul se naşte iubirea,   apoi pasiunea,    apoi crima.

 

Fatih Akin istoriseşte aici o poveste foarte turcească.

Distruge valorile acestei culturi, povesteşte durerea de a fi pierdut sensul lucrurilor pentru a-l regăsi în iubire şi în contradicţiile Istanbulului, loc sacru de credinţă şi de pierzanie. Un Istanbul arhaic şi leit-motiv vizual pentru revenirea cu picioarele pe pământ.

 

Pe fundal de Bosfor şi minarete o orchestră faimoasă turcă îşi declină lamentările...În autodistrugere şi în nevoia de viaţă a personajelor sale, regizorul găseşte frumuseţea renaşterii. Oferă tuturor personajelor posibilitatea de a alege din nou, de a se îndrepta, iar sângele curge.

Dar Fatih Akin ii asteapta, cu camera sa, sa le coase rănile...

Interpretarea şi feţele protagoniştilor sunt dramatic pasionate. Extrem de expresivi, ei suferă în mod real.

Ceremonia nunţii e rapidă şi nedureroasă.

 

Restul e în altă parte...

 

Două personaje extraordinare: unul cu o faţă de rocker, o întâlnire între Bob Geldof şi Mick Jagger, cealaltă de douăzeci de ani, cu o privire care pare şmecheră, dar care poate fi doar disperata.

Ambii de origine turcă într-o Germanie întunecată şi underground. O Germanie high tech. Ambii cu foarte puţin de pierdut.

Ambii gata să arunce resturile unei vieţi clădite pe schelete.
Multă tragedie, curaj şi ironie.

Şi nu putem să nu ne minunăm de alegerea perfectă a acestor doi miei sacrificaţi, care conţin pe feţele lor o inatacabilă puritate în faţa urâţeniei lumii.

Actorul, mai ales, pare mâncat de o durere interioară, precum figurile emblematice ale epocii punk.

Filmul este însă murdar, sangvinar şi pasional.

Pe pereţi sunt prinse afise ale lui Siouxie and the Banshees, părul se taie intempestiv şi prost, pe toate scările abundă cutii goale de bere călcate în picioare,

ciocolata nu are liqueur...

promisiunile sunt imposibil de ţinut...

transformările sunt miraculoase...

 

Localurile din Hamburg, străzile din Istanbul şi muzica celor de la Depeche Mode luminează o noapte continuă, care pare a fi ultima...
Poveşti ale unor perdanţi. Poveşti de nebunie. Poveşti de dragoste. Dragostea fără viori şi fără fraze memorabile.

 

Sau poate, totuşi, una:"...iubirea e ca un tur pe calutii de la circ: călăreşti, călăreşti, şi crezi că ajungi cine ştie unde, însă de fapt..."

Gegen die wand / Cu capul înainte aparţine categoriei "ies din cinema şi port filmul cu mine precum aş purta o maimuţică pe umeri". O maimuţă benevolă şi domesticită. Rea la modul vesel, precum punkul, şi tandru melancolică, precum un arabesc oriental.

 

 

 

 

giulia ghica dobre